#
Revista de stiri, cultura si umor...
 
Informarea este importanta,
dar amuzamentul este sanatos!
 
Gheorghe Jurca despre revalitatile scriitoricesti de la Alba Iulia

Gheorghe Jurca despre revalitatile scriitoricesti de la Alba Iulia

Revista nr. 67 | 24-01-2011 | Alexandru Mitchievici

Gheorghe Jurcă: „Am uneori iluzia că există perfecţiune, dar ştiu că nu e aşa”
(interviu, partea a II-a)

Gheorghe Jurcă s-a născut la 20 ianuarie 1939 la Ciuruleasa, lângă Abrud. A scris zeci de volume, stârnind admiraţia unora, invidia şi cârcotelile altora.


-Credeţi că cititorii trebuie să înveţe ceva dintr-o carte, dintr-un roman de dragoste sau s-o lase deoparte?

-Dacă nu au ce învăţa înseamnă că ori cartea e proastă ori ei nu au puterea de-a o pătrunde, de a-i descifra mesajul, vectorul. Domnul meu, iubirea e paradoxală. Iubirea e cel mai lipsit de egoism sentiment şi totodată cel mai egoist sentiment. Când iubeşti se întâmplă să nu vezi iubirea aşa cum este ea de fapt. O parte din tine se deschide către o altă persoană şi la un moment dat devii atât de amestecat şi unit cu această altă persoană, că aproape suntem una. Şi totuşi noi nu o vedem cu adevărat. De aici se spune că dragostea este oarbă.

-E clar, credeţi în dragoste. Dar în fericire?
-Cred în fericire, dar cred că fericirea nu are nevoie de poveşti şi de cărţi. Fericirea, câtă este, vorbeşte de la sine. Doar nefericirea, şi vai câtă este!, are nevoie de explicaţii. Unii scriitori se pricep foarte bine să explice nefericirea. Sunt convins că nefericirea, singurătatea, dezolarea, angoasa, disperarea, moartea sunt mult mai atractive şi mai fascinante pentru literatură decât normalitatea unei zile.

-Dar în perfecţiune credeţi?
-Am uneori iluzia că există perfecţiune, dar ştiu că nu e aşa. Câteodată mi se pare că văd perfecţiunea într-o femeie străină şi asta pentru că nu o cunosc. Perfecţiunea există atâta timp cât există distanţă între noi şi ea. Pe măsură ce te apropii, te implici, îţi dai seama că perfecţiunea nu există. Dar socotesc că o dată cu vârsta, cu anii, înveţi să accepţi imperfecţiunile altora, şi-n primul rând ale tale. Cu ironie, cu umor, cu compasiune.

-Simţiţi că vă vindecaţi de unele anxietăţi când scrieţi?
-Vreau să precizez un lucru: eu nu sunt numai scriitor, sunt şi cititor şi un om al agorei. Când citesc o carte care-mi place, care simt că-mi vorbeşte cineva, mă simt transportat în viaţa altor oameni. E cea mai plăcută călătorie. Dacă plec, bunăoară în Grecia, Italia, Franţa sau Spania, o să văd monumente celebre, o să vizitez muzee cu cele mai mari capodopere ale picturii şi sculpturii mondiale, o să văd arhitectură. Dar dacă citesc un roman bun, sunt invitat să păşesc pe străzi prăfuite, prin favelas-uri, prin bantustane, prin cocioabe acoperite cu vegetaţie ce creşte într-o selvă sau savană afro-asiatică; voi pătrunde în dormitoarele, în sufrageriile şi în camerele copiilor din Columbia, Peru, Spania, Franţa, Turcia, etc. E cea mai plăcută, mai folositoare călătorie din lume.

-Despre literatura ce se scrie în arealul judeţului Alba ce părere aveţi?

-Se scrie bine, uneori remarcabil. Poeţi ca Aurel Pantea, Gheorghe Dăncilă, Mircea Stâncel, prozatori ca Nistea, Ştefan Dinică, Ioan Popa, critici ca Diana Câmpan, Monica Grosu, Ironim Muntean, istorici literari ca Ioan Buzaşi şi mulţi alţii scriu pagini, cărţi pline de substanţă. Iar ca o emanaţie a tuturor energiilor creatoare existente în judeţ, revista „Discobolul”, una din cele mai valoroase din ţară, vine să confirme afirmaţia mea. Din păcate, climatul literar nu este cel mai sănătos, mai respirabil. Există unele fricţiuni, neînţelegeri mici, datorită faptului că unii se cred mai talentaţi, mai însemnaţi decât alţii. Sunt vreo doi-trei scriitori ahtiaţi după glorie şi în jurul lor nu mai acceptă pe nimeni.

-Acum în final, d-le Jurcă, o întrebare cam incomodă pentru dumneavoastră. Totuşi, nu credeţi că scrieţi cam mult?

-Nu, dimpotrivă, cred că scriu prea puţin din ceea ce aş putea să aştern pe hârtie. Nu trebuie să vă aplecaţi urechea la toate bârfele şi clevetelile care circulă prin târg, că de aia e târg de provincie. Vă voi da un răspuns simplu: Nu pot să mă opresc din scris aşa cum nu mă pot opri din respiraţie, aşa cum nu pot să nu mănânc, să beau o cafea sau un pahar de vin. Trebuie să scriu, şi iar să scriu, chiar dacă asta produce în mediul literar local un prilej de clevetire, de bârfă, de răutate. E treaba domniilor lor. Eu cred că fac parte dintr-un proiect divin şi încerc să-l duc la capăt, atât cât o fi. Dar cum nu de mult m-am transferat de la filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor la o alta mai mare şi mai veche, cea din Sibiu, sper că nu voi mai alimenta bârfa pe seama prolificităţii mele editoriale. Nu-i voi mai concura la premii, nu le voi mai cerşi bani pentru sponsorizarea unor cărţi din bugetul Consiliului Judeţean, aşa cum nu i-am concurat nici până acum. Foştilor mei colegi de filială le doresc cât mai multe premii, ca să-şi poată satisface setea imensă de glorie. Punct!


*Interviu a aparut joi, 20 ianuarie 2011, în ziarul „Informaţia de Alba”, a consemnat Iulian Brok

 

Taguri: Gheorghe Jurca, despre rivalitati, scriitoricesti, Alba Iulia, Ciuruleasa, 20 ianuarie, ziua, nastere

Ratari

Criticisme (0)

Criticati si dumneavoastra

*
*
<Campurile marcate cu * sunt obligatorii>