#
Revista de stiri, cultura si umor...
 
Informarea este importanta,
dar amuzamentul este sanatos!
 
Nora Iuga... „Poezia trebuie sa traiasca pana la sfarsitul lumii”

Nora Iuga... „Poezia trebuie sa traiasca pana la sfarsitul lumii”

Revista nr. 64 | 04-01-2011 | Alexandru Mitchievici

Interviu cu Nora Iuga s-a aflat la Alba Iulia, unde a participat la Colocviul Tinerilor Scriitori, eveniment găzduit pentru al doilea an la rând de oraşul Alba Iulia.

Nora Iuga împlineşte astăzi 80 de ani

Nora Iuga s-a născut la 4 ianuarie 1931 la Bucureşti. Nora Iuga este pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino.
De-a lungul anilor a lucrat ca redactor la Editura Enciclopedică, la ziarele de limba germană „Neuer Weg” şi „Volk und Kultur”. De asemenea, este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi membră PEN-Club, deţinând mai multe funcţii în USR. La 79 de ani, Nora Iuga a devenit cel mai vârstnic blogger literar (noraiuga.wordpress.com).
Volume de poezie publicate: Vina nu e a mea – 1968, Captivitatea cercului – 1970, Scrisori neexpediate – 1978, Opinii despre durere – 1980, Dactilografa de noapte – 1996, Spitalul manechinelor – 1998, Capricii periculoase – 1998, Fetiţa cu o mie de riduri – 2005 etc.
Proză publicată: Săpunul lui Leopold Bloom – 1993, Sexagenara şi tânărul – 2000, Lebăda cu două intrări – 2003, Hai să furăm pepeni – 2009, Berlinul meu e un monolog – 2010 etc.
Scriitoarea Nora Iuga a făcut numeroase traduceri după autori de limbă germană, germani din România sau din Germania: Aglaja Veteranyi, Günter Grass, Christian Haller, Herta Müller, Ernst Jünger, Joachim Wittstock, Eginald Schlattner, Paul Celan ş.a.




-Este poezia un gen pe cale de dispariţie?

-Este greu de spus, pentru că niciodată în aceşti 50 de ani de când exist eu pe scena literară nu am întâlnit mai multe debuturi promiţătoare decât în ultimii 15 ani.
Dacă eu v-aş numi acum, ar trebui să vă numesc foarte multe nume, dar nu din ultimul an, ci din ultimii ani. Am condus cenaclul Uniunii Scriitorilor aproape doi ani, dar asta era cam prin anul două mii şi ceva, şi am remarcat ca debuturi de excepţie debutul lui Urmanov, al lui Dan Sociu, pe parcurs al lui Ianuş, Ruxandra Novac, Elena Vlădăreanu, Miruna Vlada, bineînţeles Teodor Dună, Claudiu Comartin, Dan Coman, Andra Rotaru... este imposibil, ar trebui să scriu un caiet întreg cu aceste nume, ca să ajung la Kasis şi la noua venită Moni Stănilă, două nume care scriu o poezie extraordinar de originală.
Nu sunt foarte la curent cu ultimele debuturi, pentru că în ultimul an am locuit la Berlin.

-Câteva cuvinte despre debutul dumneavoastră literar.

-Debutul meu s-a produs foarte demult, eu am debutat în 1968, la o vârstă foarte matură, aveam 37 de ani, pentru că în vremea aceea aveam impresia că dacă ţi-apare numele într-o revistă literară sub o poezie trebuie să fi neapărat un artist genial... şi nu puteam să cred despre mine acest lucru.
Apariţia în volum i-o datorez aprecierii de care m-am bucurat din partea lui Miron Radu Paraschivescu pe care – deşi nu a fost un poet de mare valoare, el avea un auz poetic perfect: el l-a descoperit pe Geo Dumitrescu, pe Marin Preda şi cred că am spus destul.

-Ce şanse are poezia în secolul XXI?
-Nu sunt deloc de acord cu ideea că poezia este un animal pe cale de dispariţie. Poezia – dacă tot am numit-o animal – este un animal nobil care evadează tot mai mult din cursa lui selectă şi se încrucişează permanent cu alte rase, dând naştere unor forme noi de existenţă. Poezia nu va muri niciodată... pentru că poezia este legată indestructibil de iubire, şi fără iubire nu se produce omenire. Aşadar, poezia trebuie să trăiască până la sfârşitul lumii.

-Care din traducerile dumneavoastră va marcat cel mai mult?
-Din cărţile traduse de mine cea care m-a marcat cel mai mult şi pe care o consider o adevărată şcoală de proză – pentru că nu am scris-o, am trăit-o! – de altfel şi acum mai am convingerea că pentru limba română eu sunt autorul acestei cărţi, este „Toba de tinichea”, de Günther Grass. Traducerea acestor 600 de pagini a constituit pentru mine una din marile mele voluptăţi.

-Ce calităţi trebuie să aibă un traducător?
-Nu există o singură calitate pentru ca să poţi realiza o foarte bună traducere. Eu zi că sunt mai multe: prima se cheamă instinct. A doua se cheamă imaginaţie, a treia se cheamă libertate şi a patra, şi poate cea mai importantă, se cheamă buna cunoaştere a gramaticii.

-O cunoaşteţi pe Herta Müller (n.a. – autoare germană din Banatul românesc care în urmă cu câteva luni câştigase Premiul Nobel pentru Literatură ca reprezentant al culturii germane). Spuneţi-ne câte ceva despre ea.
-Am tradus cinci din cărţile Hertei Müller pentru că am fost realmente fascinată de limbajul acestei scriitoare de la prima ei carte – viaţa însă ne schimbă, iar acum nu mai avem absolut nimic care să ne lege.
(cărţile traduse din Herta Müller: „Ţinuturile de Jos”, „Tango apăsător” – care nu au apărut, apoi „Vulpea era pe atunci vânător”, „Animalul inimii”, „În coc locuieşte o damă”).

-Despre Eginald Schlattner ce ne puteţi spune? L-aţi tradus şi pe acesta.
-Consider că autorul Eginald Schlattner este un excepţional povestitor. I-am tradus primele două cărţi („Cocoşul decapitat” şi „Mănuşile roşii”). Preferinţa mea se îndreaptă fără îndoială spre primul roman, care reuşeşte să creeze magia unei realităţi dure, ceea ce nu e la îndemâna oricui...

-Dna Nora Iuga, vă mulţumim!



*Interviu cu Nora Iuga, realizat la 24 iunie 2010, Iulian Brok

 

La Mulţi Ani, Nora Iuga!

 


Nora Iuga... „Poezia trebuie sa traiasca pana la sfarsitul lumii” Nora Iuga... „Poezia trebuie sa traiasca pana la sfarsitul lumii”
Taguri:Nora Iuga, poezia, trebuie, sa traiasca, sfarsitul, lumii, interviu, Alba Iulia, colocviul, tineri, scriitori

Ratari

Criticisme (0)

Criticati si dumneavoastra

*
*
<Campurile marcate cu * sunt obligatorii>