#430
Revista de stiri, cultura si umor...
 
Informarea este importanta,
dar amuzamentul este sanatos!
 
Articolul urmator
Capra cu trei iezi, un spectacol-bucurie

Capra cu trei iezi, un spectacol-bucurie

Revista nr. 430 | 10-04-2017 | Alexandru Mitchievici


Sâmbătă, 8 aprilie, Teatrul de Păpuşi „Prichindel” Alba Iulia a găzduit premiera primăverii: „Capra cu trei iezi”. Despre spectacol ne vorbeşte Cristina Smadea, bibliotecar la Biblioteca Judeţeană Alba.


Cine nu cunoaşte „Capra cu trei iezi” a lui Ion Creangă. O poveste banală? Nicidecum. O poveste care are foarte multe poveţe. Luaţi aminte! Ei, dar când toate aceste poveţe sunt spuse altfel, cu un plus de umor, de personaje, pe un fond muzical vesel şi cât se poate de românesc, nu poţi să nu te bucuri şi să nu asculţi la cele spuse, indiferent că eşti mic sau mare. Cred că vă întrebaţi deja despre ce tot vorbesc? Ei bine, este vorba de un nou spectacol al Teatrului de Păpuşi „Prichindel” din Alba Iulia - „Capra cu trei iezi”. Sala arhiplină, rumoare, nerăbdare, mirare şi, dintr-o dată, luminile se sting, apărând doar trei rotocoale tricolore pe cortina tremurândă în aşteptarea deschiderii, liniştea se aşterne şi frumoasele acorduri ale „Rapsodiei Române” curg peste cei prezenţi: bunici, părinţi şi copii.

Cortina se deschide şi iată: o căscioară mică, dar îngrijită şi trei cuibare în vecinătatea ei pe care stau aşezate trei doamne găini, vesele, povestitoare, nerăbdătoare să-şi aştearnă ouăle în cuibar, iar stăpânul lor, domn cocoş, le supraveghează de la înălţime, după ce dăduse semnalul zorilor. Oare nu e altă poveste, vă puteţi întreba. Nu, nu, aveți doar „puţintică răbdare!” Păi nu aşa arată o căsuţă de la ţară, cu niscai orătănii? (chiar de sunt vecine). Vecin mai avem şi un micuţ arici, cu botul rozaliu şi în aşteptare a ceva bun de mâncat. Dar, se pare, că vecin e şi lupul, cumătrul lup. Și iacă, de cu zori, apare gospodina noastră, doamna Capră, veselă, frumoasă şi plină de viaţă. Îmbrăcată într-un minunat costum popular moldovenesc, aşa cum îi şadi ghini, doamna Capră ne cântă, chemându-şi iezişorii la masă. Unul mai frumos ca celălalt: unul bălai, unul roşcovan şi cel mai mic, mai cuminte şi mai isteţ - negruţ. Sunt copiii ei şi pe toţi îi iubeşte deopotrivă. Ei, dar viaţa la ţară nu e uşoară şi un boţ de mămăligă, de multe ori, nu este îndeajuns pentru a hrăni trei guri înfometate, dar e frumoasă:

Viaţa la ţară
E ideală
Pentru un om ce se vrea sănătos
Este şi logic
Că-i ecologic
Eşti vesel şi ai tenul frumos.
Sapi grădina, copileşti sau mulgi,
Aduni ouă, fructe foarte dulci,
Faci folclor, spui poate şi poveşti,
Viaţa asta cum să n-o- ndrăgeşti ?
Nu ai motive de enervare,
Nici n-ai de ce să plângi, să zici vai
Că te-a călcat cineva pe picioare
În troleibuz sau într-un tramvai.
Haideţi iute, dragii mamii iezişori
Pentru voi
eu mă scol in zori
Staţi cuminţi,
dragii mei băieţi,
Năzdrăvani, isteţi şi cucuieţi.

Un personaj aparte, adus pe scenă parcă din amintirile lui Creangă, este un popă, un biet popă de la ţară, cu barbă lungă de întinde-o mână şi nu poa s-o ajungă, cu nas mare luat la purtare şi roşu ca vinul ghiurghiuliu pe care, posibil, îl bea în cantităţi considerabile. Ei, dar domn părinte vine la biata căpriţă pentru a o invita să cânte la o nuntă pisicească, pentru că doamna Capră, poate nu ştiaţi, era renumită pentru vocea-i plăcută, drept răsplată oferindu-i merinde pentru iezişori. Cum să refuze! Dar cu cine să-şi lase copiii, se frământa capra. Întreg dialogul dintre capră şi popă este plin de umor, personajele fiind atât de bine evidenţiate, fiecare în raport cu celelalte, încât se ajunge la creionarea de tipologii umane: fariseul, mama bună şi grijulie şi copiii, năzdrăvani, cum le şade bine copiilor plini de viață (dar veţi vedea că năzdrăvănia, de nu are limite…).

Capra ştie că nu poate refuza o astfel de ocazie şi este prima lecţie pe care le-o dă copiilor săi: să fie cuminţi, să închidă uşa în urma ei şi să nu deschidă la nimeni până ce nu-i vor auzi glasul cântând un cântec doar de ei ştiut (nu-i aşa că deja vi se pare cunoscută povestea?). Ei, dar cine stă la pândă în spatele casei, aşteptând momentul oportun să apară: cumătrul Lup. Un personaj simpatic ca apariţie, blănos, burduhănos, cu limba-i roşie atârnând a poftă de mâncat orice şi cât se poate de mult. Şi pofta aceasta nestăvilită se va vedea curând, când, neoprit de nimeni şi de nimic, frustrat de faptul că iezii nu vor să-i deschidă (mă rog, iezii cei mari i-ar fi deschis de fiecare dată când a ciocănit la uşă, noroc cu cel mic, cuminte şi isteţ, după cum am mai spus), înghite pe nerăsuflate tot ce-i iese în cale. Începe cu găinile şi cu cocoşul, apoi se întâlneşte cu un ţigan-fierar – un personaj pitoresc, reprezentând tipul ţiganului meseriaş care ştie a cânta din naştere, ca un dat al domnului, care ajunge, la rândul lui, în burdihanul lupului. Ca şi când nu ar fi destul (şi loc mai este), dar şi ca un mesaj că, dacă vrei să faci ceva cât de cât bine, trebuie să înveţi (cu condiţia să ai har, dacă vorbim de cântat), lupul este dispus să meargă la Şcoala Populară de Artă, pentru a deprinde arta cântatului. Dar cum ştia cel mai bine să înfulece pe negândite, toţi profesorii şcolii: ciocănitoare, pupăză, bufniţă…, ajung în uriaşul său burdihan. Nesătul lupul acesta, nu-i aşa? Și câţi nu sunt în lumea asta precum lupul!

Ei, dar copiii neascultători nu ascultă şi pace. Iedul cel mare şi cel mijlociu, după cum bine ştiţi din poveste, nu mai au răbdare, nu ascultă cu atenţie, se gândesc doar la mâncare şi deschid uşa lupului. Și aşa ajung să se întâlnească în burta lupului cu fierarul, cu profesorii de muzică, cu găinile şi cocoșul. „Mare înghesuială” în burta lupului, după cum spune şi fierarul.

Tristă zi pentru biata căpriţă când vine acasă şi nu-și mai găsește toţi iezii. Doar cel mic, cuminte şi isteţ, după cum v-am tot spus, a rămas să-i povestească mamei ce s-a întâmplat. Și astfel decide capra că trebuie să-i dea o lecţie lupului cel nesătul ş-i pregăteşte o masă îmbelşugată, de pomană, cum este obiceiul. Ghinion şi pentru popă, invitat la rândul său la pomană. Sarmale, colaci, vin… deh, ca la noi, dar mai delicios pare a fi părintele şi lupul haţ ! îl alătură mulţimii din burdihan.

Mult nu mai durează şi focul răzbunării îl cuprinde, o explozie puternică şi... final fericit (ca în „Scufiţa roşie” parcă): toată mulțimea iese teafără şi nevătămată din burta blănosului.

Aş putea să vă spun acum „c-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa”, dar nu încă. Da, v-am spus povestea aşa cum am văzut-o la premiera care a avut loc sâmbătă, 8 aprilie 2017, şi care mi-a produs atât de multă bucurie. E o altfel de poveste, după cum am încercat să vă redau în cele de mai sus, pe care Cristian Pepino, cu măiestrie, a dramatizat-o pentru a fi pusă în scenă. Dar nu prea e de povestit, e DE VĂZUT.

Bucurie, voie bună, culoare, cântec, joc şi povaţă – cât de simplu se poate defini acest spectacol şi câtă muncă pentru a-l aduce pe scenă. Și vreau să-i amintesc pe toţi harnicii teatrului care au dat viață unui minunat spectacol şi cărora merită ca noi să le facem o reverenţă: regia colectivă – Teodora Popa, Viorica Boda, Ramona Mincu-Benchea şi Irina Melnic, care fac parte şi din distribuţie, lor alăturându-li- se colegii mai noi – Piekny Ghiciuc, Cătălina Mihăilă, Mădălin Costea şi Rareş Bogdan Porca, scenografia – Marian Sandu, muzica – Levente Szöcs, regia tehnică – Elena Mădăraş, lumini – Ovidiu Tămăşan şi Alin Popa, sunet – Florin Andrea, sculptură/pictură – Marian Sandu, Oriana Pelladi, croitorie – Mirela Tămăşan, tâmplărie – Marin Goia, maşinişti – Răzvan Laszlo, Horia Orga, bagheta magică deţinând-o managerul teatrului – Ioana Bogăţan.

Eu i-am aplaudat îndelung. Dacă vreți să o faceţi şi voi, bunici, părinţi, copii, mai aveţi o şansă mâine, 11 aprilie 2017, de la orele 10.00. Nu veţi regreta. Şi încercaţi să nu rataţi nici măcar un spectacol de-al „prichindeilor”, pentru că e mare păcat.

Cu plecăciune,
Cristina Smadea
 
 
CITEŞTE şi:
 

 
Taguri: capra cu trei iezi, Ion Creanga, teatrul de papusi, Rapsodia Romana, Levente Szocs, Ovidiu Tamasan, Catalina Mihaila

Ratari

Criticisme (0)

Criticati si dumneavoastra

*
*
<Campurile marcate cu * sunt obligatorii>