#400
Revista de stiri, cultura si umor...
 
Informarea este importanta,
dar amuzamentul este sanatos!
 
Interviu cu omul de cultura Ion Brad cu ocazia Centenarului Corneliu Coposu

Interviu cu omul de cultura Ion Brad cu ocazia Centenarului Corneliu Coposu

Revista nr. 238 | 19-05-2014 | Alexandru Mitchievici


ION BRAD: „Corneliu Coposu a lăsat modelul unei conştiinţe de om politic responsabil, avea statura unui om de stat”


Corneliu Coposu – o scurtă biografie

Corneliu Coposu s-a născut în ziua de 20 mai 1914 la Bobota, judeţul Sălaj, într-o veche familie românească, cu mai multe generaţii de preoţi greco-catolici.
Între 1937 şi 1940 a fost secretar personal al lui Iuliu Maniu, iar din 1940 secretar politic al marelui lider naţional-ţărănist.
În iulie 1947, la fel ca cea mai mare parte a elitei politice româneşti, Corneliu Coposu a fost arestat, fiind întemniţat aproape 18 ani. În 1964 Corneliu Coposu a fost eliberat, avea jumătate din kilogramele pe care le avusese la momentul la care a început perioada de închisoare. Aproape că nu mai ştia să vorbească – timp de un an de zile a fost zidit (la propriu) într-o mică temniţă, nemaiavând contact cu nimeni.
În 1987 a afiliat PNŢ (aflat în clandestinitate) la Internaţionala Creştin-Democrată. În noaptea de 22/23 decembrie 1990 a reînfiinţat Partidul Naţional Ţărănesc (devenit Creştin Democrat). După 1989, urmaşii PCR-ului (FSN şi PD) au încercat permanent să-l suprime pe Corneliu Coposu, ca una din vocile cele mai credibile ale societăţii civile. În mai 1995 a fost numit Ofiţer al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincţie acordată de Republica Franceză cetăţenilor străini.
La 15 noiembrie 1995 Seniorul s-a stins, lăsând Opoziţia într-o situaţie care i-a permis câştigarea alegerilor din 1996.
„Mi-am făcut un examen de conştiinţă… Am trecut în revistă toate suferinţele şi mizeriile prin care am trecut de-a lungul puşcăriilor, a anilor de detenţie, a persecuţiilor penitenciare. Şi cred că aş opta pentru acelaşi destin… Cred că destinele noastre sunt scrise dinainte. Nu sunt fatalist, dar dacă mi s-ar ridica în faţă aceleaşi alternative, ceea ce aş alege ar fi tot trecutul pe care l-am trăit şi pe care l-aş repeta cu seninătate”, spunea Corneliu Coposu („Mărturisiri. Corneliu Coposu în dialog cu Vartan Arachelian”)


Interviu cu omul de cultură blăjean ION BRAD

-Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la naşterea celui supranumit Seniorul: Corneliu Coposu. De ce a primit acest supranume?
-Personal sunt foarte legat de numele lui Corneliu Coposu, pentru că el a terminat Liceul „Sf. Vasile cel Mare” din Blaj cu 15 ani înainte de a termina eu. El a aparţinut unei generaţii glorioase a Şcolilor din Blaj. Eu am fost în ultima serie, pentru că după 1948, odată cu desfiinţarea Bisericii Române Unite cu Roma, s-au desfiinţat şi liceele, în primul rând această străveche şcoală românească, deschisă la 1754.
Nu de mult în revista „Observator Cultural” am văzut pe prima pagină „Spiritul Blajului”. M-a atras imediat şi despre ce era vorba? Un cuvânt pe care l-a rostit Corneliu Coposu în 1983 în urmă cu 50 de ani. Deşi el era urmărit atunci, în 1983, cum a fost urmărit toată viaţa, şi după ieşirea din închisoare…

-Mi-e teamă că şi după 1989.
-Bineînţeles, sunt convins de asta. Şi cred că mai mult rău i-au făcut unii după 1989 decât cei care l-au urmărit după 1964, după ce a fost eliberat de la închisoare. În acest cuvânt am găsit atâtea lucruri care ţin de istoria glorioasă a Blajului, de Şcolile Blajului, un om care le-a cunoscut atât de bine în evoluţia lor istorică, un om care şi-a atribuit moralmente şi filozofic şi religios şi cultural, învăţămintele şcolilor din Blaj… evocarea aceasta e şi un portret – un portret colectiv, dar şi un portret al fiecăruia dintre profesorii lui. Eu am avut noroc că i-am prins pe unii dintre profesorii lui Corneliu Coposu, dar şi unii dintre foştii lui colegi. De exemplu, cel mai bun profesor de Limba şi Literatura Română a fost colegul lui Corneliu Coposu, Gheorghe Biriş, şi totdeauna au fostpremianţi I, Corneliu Coposu şi Gheorghe Biriş, poetul cu pseudonimul Radu Brateş, şi el săracul a fost persecutat şi soarta generaţiilor lor a descscris-o el foarte mult… Am crezut că vom merge departe, fără voia noastră am fost trimis la închisoare, dar iată ne regăsim acuma într-o ţară în care sperăm să fie totul mai bine. Asta era în 1983.
Nu mai spun că el era un patriot ca tot blăjeanul şi într-un Ardeal în care… – şi acuma vedem cum se agită problema autonomiei Transilvaniei, Ţinutul Secuiesc – el era ca şi alţi blăjeni, ca şi ierarhii Blajului, ca Todea, ca ceilalţi, care se adresau mereu conducerii României: „Daţi-ne înapoi biserica”, pentru că biserica asta a creat acest spirit de trezire a conştiinţei naţionale, de patriotism, ceea ce nu s-a întâmplat decât după 1989…

-Şi în mică măsură…
-Ai dreptate. În mică măsură (n.a. - s-au retrocedat bisericile noastre). Vreau să spun că acum o lună, la Bucureşti, la primăria Sectorului 2, Romulus Rusan şi Ana Blandiana, au organizat o primă întâlnire în memoria lui Corneliu Coposu. Era şi una din surorile lui, şi unul din oamenii care l-au cunoscut mai bine, fostul lui secretar după 1989. În evocarea care s-a făcut am luat şi eu cuvântul, ca blăjean, ca om care am avut bucuria să-l cunosc personal.
Ultima oară l-am întâlnit în Noaptea de Înviere, la Biserica noastră Greco-Catolică, Acvila se cheamă, în cartierul Coşbuc din Bucureşti. Era înainte de a muri, era slăbit…
Sigur că el a fost foarte contestat de unii. Oamenii lui Iliescu l-au urmărit şi au încercat să-l compromită. N-au reuşit, pentru că el a lăsat modelul unei conştiinţe de om politic responsabil, avea statura unui om de stat. Dacă el ar fi ajuns preşedinte sau prim-ministru ar fi fost altă soarta României. Asta e credinţa mea. Sigur, a exagerat şi el: a vrut totul sau nimic. Această restitutio in integrum se pare că a fost folosită de unii ca să se îmbogăţească, de alţii ca să i-o scoată lui pe nas că vrea nu ştiu ce să se întâmple… Vreau să spun că vom dedica la Blaj (eu fiind directorul revistei „Blajul”) un număr întreg lui Corneliu Coposu ca elev al şcolilor Blajului.

-Chiar doream să vă întreb. La Blaj, la Alba Iulia, la Bucureşti, se fac suficiente acţiuni pentru memoria lui Corneliu Coposu?
-După câte ştiu se fac. Chiar zilele astea, se pare, din nou este o ceremonie la Memorialul Durerii de la Sighet, merge şi Patriarhul nostru, Preafericitul Lucian, se face o slujbă, pentru că acolo sunt şi osemintele neidentificate ale episcopilor noştri, Ioan Suciu şi celorlalţi. Numele lui e legat de numele acestor ierarhi ale căror dosare sunt la Vatican pentru a fi beatificaţi…

-Un om care a suferit aşa de mult ca şi Corneliu Coposu, nu a dorit niciodată să se răzbune. De unde vedeţi puterea asta a lui?
-Era puterea credinţei în ceea ce e bun în om. El s-a uitat mai ales la calităţile românilor decât la defectele lor, pentru că defecte au avut şi au şi acuma românii. Din păcate, ai impresia că asistăm la un război româno-român… din cauza unor interese personale, a unor exacerbări a unor pasiuni oarbe şi din cauza asta cred că sunt atâtea dificultăţi. Sperăm că se vor lipezi cu alegerile din anul acesta.

-Credeţi că partidul pe care l-a condus Corneliu Coposu poate reveni vreodată pe prima scenă a politicii româneşti?
-Ar fi bine să revină, un partid istoric, dar felul în care se întâmplă în prezent activitatea lor mă fac puţin sceptic. Au fost certuri pentru conducere, au ieşit din Parlament, acum alternează mereu între partide mai mari sau mai mici, n-au încă o personalitate. Cu cine conduce acum partidul nu au şanse să ajungă în Parlamentul României sau în Parlamentul Europei.

-Testamentul politic al Seniorului prevedea trei lucruri: intrarea în NATO, aderarea la Uniunea Europeană şi revenirea la monarhie. E un punct care nu s-a îndeplinit.
-Şi nici nu o să se îndeplinească, după părerea mea… pentru că şi Casa Regală se află într-o situaţie dificilă (...).

-Corneliu Coposu nu a făcut niciodată tapaj de faptul că el aparţine Bisericii Greco-Catolice? De ce nu s-a făcut restituirea bisericilor în 1990-1991 sau ulterior? Nu s-a dorit, nu s-a putut?
-El nu era atunci la Putere. La Putere se afla Iliescu şi oamenii lui, care n-au înţeles decât teoretic că e bine să fie pace între cele două biserici. Au dat anumite drepturi formale Bisericii Române Unite cu Roma, dar proprietăţile toate – prin decrete de stat – erau trecute la Biserica ortodoxă… Şi după cum ştii, după cum se vede, chiar printre feţele bisericeşti, foarte multe interese nu sunt în ceruri, ci pe pământ.
E păcat că cele două biserici naţionale – care au stat umăr la umăr, şi care au ars ca două lumânări în acelaşi sfeşnic, cum a spus Iuliu Hossu – nu se împacă aşa cum trebuie… Cei orgolioşi, cei puternici, ar trebui fie mai înţelegători. Nu s-au dovedit întotdeauna. În alte părţi s-au dovedit. Mitropolitul Timişoarei s-a dovedit mai înţelegător: a cedat Mitropolia de la Lugoj, de exemplu… A fost cel mai deschis. Acolo n-au fost probleme. Mai multe probleme au fost unde a fost mitropolitul Anania, de altfel un om deosebit, un cărturar, un scriitor, a fost şi mai ambiţios să conducă el mult mai multe, a spart şi Biserica, a făcut a doua mitropolie… Acum s-au mai retuşat unele împărţeli între episcopii.

-Acum este centenarul lui Corneliu Coposu. Peste 4 ani e Centenarul Unirii. Atunci s-a putut ca toată naţiunea să se unească în jurul unui ideal. Acum nu se mai poate?
-Firesc ar trebui să se poată, dar nu vedeţi? Cu atâtea contradicţii care sunt nu numai în ţara noastră. Sunt pe plan mondial… În mod firesc ar trebui la Centenarul Unirii să fie măcar o solidaritate naţională. Depinde ce preşedinte vom alege, ca să fie un om mai înţelept, mai calm, care să unească, nu să dezbine… pentru că din păcate actualul preşedinte s-a dovedit de multe ori omul scandalurilor, omul încăierărilor, coborând uneori până la situaţii din acestea penibile, la expresii vulgare, de dispreţ faţă de oamenii simpli… şi chiar faţă de intelectuali destul de… a mers numal la cei care l-au linguşit, care i-au pupat mâna. Şi mă rog, decoraţii au primit tot ăştia, dar cam asta se întâmplă. Nu avem ce face.

-Să îmi permiteţi să ne jucăm puţin cu istoria. Dacă ar trăi în 2014 Corneliu Coposu, ce ar gândi despre lumea politică românească de astăzi?
-Nu ştiu ce ar fi gândit Corneliu Coposu. În orice caz, cred că ar fi gândit la fel acuma… şi şi-ar fi corectat ici colo câte o exagerare. Poate nu ar mai fi cerut o restitutio in integrum a tuturor bunurilor şi proprietăţilor, pentru că iată, pe aceste principii, foarte mulţi foşti magnaţi, conţi şi baroni unguri şi-au redobândit averi imense, chiar dacă au fost răsplătiţi odată…

-În schimb Biserica Greco-Catolică nu şi-a putut redobândi bisericile, proprietăţile… Nu vi se pare un joc sinistru al istoriei… ? Nu am nimic cu maghiarii, cu comunitatea maghiară, pe care o respect mult, ei îşi primesc bunurile, sate întregi, proprietăţi şi clădiri. Dar românii greco-catolici nu şi-au primit bisericile înapoi...
-Evident că e o nedreptate a istoriei. Dar nu sunt de vină, după părerea mea, ungurii, că-şi pretind, şi că-şi iau şi ce nu-i al lor. Sunt de vină românii care le-au făcut toate hatârurile astea numai de dragul a-i avea la Putere, la Guvern. Guvernele fiecare şi-au căutat o majoritate cât de cât convenabilă asociindu-i pe cei 6,5 la sută… o minoritate de 6-7 la sută din populaţia României joacă rolul unei majorităţi importante. E trist, dar ăsta e adevărul adevărat. Să sperăm că n-o să se ajungă la încăierări mai mari. Toate teoriile astea de regionalizare, de atomizare a unor părţi din România se vor izbi până la urmă de faptul că există o fluidizare a graniţelor, există dreptul de circulaţie. De asemenea sper că alianţele astea, şi Uniunea Europeană şi NATO, nu vor lăsa lucrurile să meargă spre rău. Ce se întâmplă în Ucraina e o lecţie, ar trebui să luăm seama fiecare din oamenii politici, şi din ţările care sunt implicate, să se uite cu atenţie la Basarabia, la Transnistria. Cred că n-o să treacă prea mult până când ruşii iau şi Transnistria şi au să zică La Revedere!

-Poate că n-au ştiut românii să profite de Unirea de la 1918. Care este mesajul dvs la 100 de ani de la naşterea probabil a celui mai important om politic de după Marea Unire?
-Nu ştiu dacă e cel mai important, dar este printre cei mai importanţi cu siguranţă... Anul acesta eu voi împlini 85 de ani. Nu ştiu dacă mai trăiesc până la Centenarul Unirii. Mi-aş dori să vin să văd aici la Alba Iulia Centenarul Unirii, să-mi iei un interviu.

-Plăcerea va fi a mea. Domnule Ion Brad, vă mulţumim!


(interviu realizat la Alba Iulia, în ziua de 10 mai 2014, cu ocazia Târgului de Carte Alba Transilvana)
Interviul cu Ion Brad - realizat de Iulian Brok - a apărut luni, 19 mai 2014, în Ziarul Apulum din Alba Iulia


*ION BRAD este un eminent om de cultură din Blaj, editor, scriitor, fost diplomat


 


Interviu cu omul de cultura Ion Brad cu ocazia Centenarului Corneliu Coposu Interviu cu omul de cultura Ion Brad cu ocazia Centenarului Corneliu Coposu Interviu cu omul de cultura Ion Brad cu ocazia Centenarului Corneliu Coposu
Taguri: interviu, omul, cultura, Blaj, Ion Brad, ocazia, centenarul, Corneliu Coposu, Bobota, greco-catolica, unita, Roma

Ratari

Criticisme (10)

Cormoș Dumitru Radu
19-05-2014
Minunat!
Raspunde
Marcel Ghilinta
20-05-2014
Ce ar mai fi de zis.DUMNEZEU SA-L IERTE SI SA-L PRIMEASCA IN IMPARATIA SA si sa ne ierte si pe noi romanii care nu am fost in stare nici dupa 18 ani de la plecarea Sa dintre noi.
Raspunde
Marcel Ghilinta
20-05-2014
sa-i implinim in totalitate testamentul.
Raspunde
alin
20-05-2014
Un om minunat!
Raspunde
Victor
21-05-2014
100 de ani de aici inainte NU vom mai avea astfel de oameni!
Raspunde
Grig
23-05-2014
Vad acolo in poza adevaratii lideri ai PNTCD-ului.... Ticu Dumitrescu, Corneliu Coposu, Ion Ratiu si Ion Diaconescu...
Raspunde
Radu
24-05-2014
Un om cu principii, care a refuzat compromisurile ! O dovada rara pe scena politca autohtona care ne arata ca politica si morala pot merge impreuna.
Raspunde
Sorin S.
20-06-2014
Un om politic care a marcat pozitiv ultima jumatate de secol din istoria Romaniei. Din nefericire, nu a fost luat in seama asa cum ar fi meritat in timpul vietii sale. Mostenirea sa este enorma. PNTCD-ul a castigat alegerile din 1996 SI datorita lui Corneliu Coposu!
Raspunde
george
25-07-2014
Felicitari acestor oameni de calitate: Ana Blandiana, Romulus Rusan, Ion Brad si alti cativa...
Raspunde
dan
30-12-2014
Centenarul a fost cam slabutz. Se puteau face mai multe chestii, evenimente, intalniri, simpozioane, expozitii. Dar asa e la noi la romani.
Raspunde

Criticati si dumneavoastra

*
*
<Campurile marcate cu * sunt obligatorii>