#424
Revista de stiri, cultura si umor...
 
Informarea este importanta,
dar amuzamentul este sanatos!
 
Nu vreau alt privilegiu decat respectul, spune liderul revolutionarilor din Alba Iulia

Nu vreau alt privilegiu decat respectul, spune liderul revolutionarilor din Alba Iulia

Revista nr. 217 | 26-12-2013 | Alexandru Mitchievici


Liderul din decembrie 1989 al revoluţionarilor albaiulieni, economistul Mihai Babiţchi, vorbeşte astăzi despre România la 24 de ani de la Revoluţie. Aflăm cum vede ţara după 24 de ani de la Revoluţia care şi-a propus să schimbe lucrurile. Să le schimbe în bine.

Timp de o lună (din 22 decembrie până în ianuarie 1990) Mihai Babiţchi a condus Alba Iulia şi judeţul Alba ca lider al Revoluţiei.


Interviu


- Cum vedeţi România la 24 ade ani de la revoluţia din Decembrie?

- Dacă este să urmăresc discursurile ţinute în faţa mulţimii în decembrie 1989 la Alba Iulia, constat că au fost de o naivitate înduioşătoare. Credeam atunci că vor domni dreptatea, egalitatea de şanse, justiţia, că nimeni nu va mai fi promovat decât după pregătire, inteligenţă, competenţă. Din păcate, prea puţine din idealurile noastre de atunci s-au realizat.

Politicienii de toate culorile ne-au păcălit că vom vedea luminiţa de la capătul tunelului, dar mi-e teamă că vom vedea doar lumânarea de la căpătâiul nostru.

Acesta este şi motivul pentru care societatea românească a ajuns să aibă o adevărată aversiune faţă de revoluţionari, pe care-i consideră vinovaţi de ceea ce se întâmplă astăzi în România. Mai mult de atât, un recent sondaj INSOMAR spune că 47,6 la sută dintre români cred că a fost mai bine înainte de 1989.

Cred că principala vinovată pentru acest parcurs nefast al României – în care protestează medicii, pensionarii, tineretul, ajungând să nu mai aibă mijloace pentru un trai decent –, principala vinovată este clasa politică. Din toate partidele. Nu fac nici o excepţie, vorbesc de Opoziţie şi Putere, singura diferenţă între ele este că unii mai fac şi-o treabă din când în când. Cealaltă parte se mulţumeşte să fure.

Am reuşit să vindem avuţiile ţării pe nimic, iar din banii obţinuţi, care ar fi trebuit să fie folosiţi pentru investiţii, au fost folosiţi pentru programe sociale. Aceasta a fost justificarea pentru care au vândut totul corporaţiilor internaţionale: resursele naturale, pădurile, terenurile, intreprinderile....

Întotdeauna guvernanţii s-au acoperit cu justificări, că nu sunt suficienţi bani ş.a.m.d. Clasa politică a pus înaintea interesului naţional interesele clientelare, de partid...
Nu este de mirare că revoluţionarii au ajuns paria societăţii româneşti. Ne fac vinovaţi că ne-am sacrificat, nu ca să aducem un viitor mai bun României, ci unul mai rău. Dacă în primii ani după Revoluţie ne bucuram de respect, astăzi suntem dezavuaţi de presă, de politicieni, de societate.
Pretextul este că între revoluţionari s-au strecurat foarte mulţi impostori – dar legea revoluţionarilor a fost făcută tot de politicieni. Aceşti impostori au fost generaţi tot de politicieni, numiţi în fruntea Secretariatului de Stat pentru Revoluţionari şi în comisia de analizare a dosarelor.

Iată doi secretari de stat de la SSR fac deja puşcărie, pentru că au tranzacţionat în interes propriu eliberarea certificatelor aducătoare de privilegii.

De 3 ani revoluţionarilor li s-au tăiat indemnizaţiile, păstrându-se în schimb pentru „revoluţionarii răniţi”, proveniţi din rândul foştilor miliţieni bătuţi de populaţie, şi din rândul unor accidentaţiauto din zilele respective sau din rândul victimelor unor altercaţii.
Inclusiv judeţul Alba are cel puţin 40 de „răniţi” din aceştia.

Ni se reproşează nouă, revoluţionarilor, de către opinia publicăcă nu facem curăţenie în rândul nostru. Nu se înţelege că noi nu avem nici o autoritate legală să facem acest lucru. Acesta este atributul SSR, al cărui secretar este numit politic.

Personal pot să spun că am întocmit un proiect de lege pentru amendarea legii 341 din 2004, care a fost pus pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, dar scos în cele din urmă pentru că prevedea două lucruri care nu au fost agreate de revoluţionarii politicieni: revoluţionari să fie consideraţi cei cu responsabilităţi de conducere şi organizare a demonstraţiilor până la ora 12 a zilei de 22 decembrie 1989 (momentul fugii celor doi dictatori) şi în al doilea rând răniţi să fie consideraţi doar cei răniţi de glonţ.

Mai mult decât atât am depus un memoriu la Guvernul Boc, discutând cu politicienii să promoveze acel proiect de lege care ar fi redus numărul de revoluţionari la 4-5.000.

A venit guvernarea USL, proiectul a fost scos de pe ordinea de zi, iar secretar la SSR a fost numit un cântăreţ... căruia i se contestă calitatea de luptător.

Câtă ipocrizie din partea dlui Ponta ca de fiecare dată să ne spună: „Faceţi ordine între revoluţionari şi o să recăpătaţi indemnizaţiile”. Vai de ţara şi de naţiunea care nu ştiu să-şi respecte eroii!

În Alba Iulia eu am făcut 66 de revoluţionari, nu sute ca la Orăştie, unde nu a fost nici o revoluţie.

Vă spun ceva important: nu răniţii şi morţii au făcut Revoluţia, ci luptătorii!
Eu în seara lui 21 decembrie 1989 când am strigat „Jos Ceauşescu” s-a făcut curăţenie în jurul meu, au fugit cu toţii. În seara aceea am fost vreo 70 de persoane cu care am bătut oraşul. Le-am spus la mine acasă că dacă mor să-l sune pe fiul meu care atunci făcea armata; la fel dacă mureau unii dintre ei, eu urma să iau legătura cu familiile lor. Trebuia să ieşim în stradă, cu orice risc. Am spus atunci: „Nu trebuie să lăsăm singură Timişoara, aşa cum am lăsat Braşovul!”. Eu nici nu am visat să fiu liber a doua zi.

I-aş întreba pe cei care ne acuză, câţi ar avea curajul să facă ce am făcut eu? Dar n-am făcut-o pentru privilegii. Eu nu cer decât un singur lucru, atâta, RESPECT. Nu vreau alt privilegiu decât RESPECTUL!

Acum spun unii că tot poporul a făcut Revoluţia, dar atunci eram doar câţiva în stradă.


- Aţi mai face acelaşi lucru? Aţi mai ieşi în stradă pentru o revoluţie?

- Oricând. Sunt şi acum în stare. Acum însă am două lucruri în minte. Îmi vine să mă duc pe treptele Prefecturii (acolo unde era Comitetul Judeţean de Partid), să mă plec în genunchi şi să cer scuze poporului român pentru toate promisiunile făcute în decembrie 1989 care nu s-au îndeplinit. Al doilea lucru este să ies din nou în stradă, să văd câţi m-ar urma, să dăm jos această clasă politică coruptă! Oare câţi m-ar urma?


 

Taguri: nu vreau, alt, privilegiu, decat, respectul, spune, liderul, revolutionarilor, Alba Iulia, Mihai Babitchi

Ratari

Criticisme (0)

Criticati si dumneavoastra

*
*
<Campurile marcate cu * sunt obligatorii>