#400
Revista de stiri, cultura si umor...
 
Informarea este importanta,
dar amuzamentul este sanatos!
 
Articolul anterior    
Interviu cu Ion Savu, ultimul prim-secretar al PCR Alba

Interviu cu Ion Savu, ultimul prim-secretar al PCR Alba

Revista nr. 173 | 16-02-2013 | Alexandru Mitchievici

Remember...

Cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea judeţului Alba, Ion Savu, ultimul prim-secretar de partid al judeţului Alba (1984-1989), a acordat un interviu ziarului Informaţia de Alba.

-Vă rugăm să ne spuneţi cum aţi găsit judeţul, cum l-aţi lăsat în anul 1989, şi cum îl vedeţi acum, după 18 ani?

-Eu am venit în judeţul Alba în 1984 şi pot să vă spun că am venit cu mare plăcere, mi-a plăcut. Ştiam câte ceva din judeţ şi am văzut după câteva lunică judeţul Alba a progresat mult de la înfiinţarea lui în 1968, în industrie, în agricultură, în cultură, în toate domeniile s-au făcut multe. Pe mine m-au atras foarte mult investiţiile care s-au făcut atunci sute de milioane pentru exploatarea minieră, de cupru şi auriferă.
Pe măsură ce trecea vremea oamenii îşi dădeau seama că adăugam şi eu câte ceva la ceea ce au făcut alţii; şi am reuşit în perioada asta împreună cu colectivul, cu oamenii cu care lucram să adăugăm câte ceva, să construim; s-au făcut şi în domeniul edilitar gospodăresc şi locuinţe şi fabrici, modernizări de uzine, s-au făcut multe lucruri bune.
Acum (17 februarie 2008), participând la această aniversare, la 40 de ani de la înfiinţarea judeţului Alba, constat în primul rând un lucru pozitiv: aş vrea să apreciez iniţiativa cestor oameni care au făcut acest lucru, să arate că istoria nu începe cu mine, nici cu ei, nici cu cei care vor veni după noi - arată o continuitate. Şi mi-a plăcut că cei care au vorbit şi care au intervenit în discuţii au încercat să lege treaba asta, că Alba a progresat de la an la an, de la etapă la etapă.
Dar cu regret trebuie să spun că unele lucruri care erau frumoase şi în care oamenii au investit muncă, capital şi energie au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie.

-La ce vă referiţi?


-Nu pot să uit, aş lua-o cu obiectul cel mai important care mi s-a părut mie când am venit în Alba, Cugirul, producţia de maşini de spălat, de maşini de cusut, producţia industriei de apărare, în care unitate lucrau peste 18.000 de muncitori.
Înainte de a veni la această aniversare m-am dus la un service al Cugirului din Bucureşti să schimb o piesă la o maşină de cusut pe care o cumpărasem de aici - ca să aflu acum recent, în luna februarie, nu ştiam, că de vreo 9 ani nu se mai fabrică maşini de cusut, maşini de spălat şi că din 18.000 de oameni au romas 2.000. E un lucru, după părerea mea, negativ: se putea ţine un echilibru, aşa, să meargă înainte, să schimbe tehnologii, să bage ceva să se lucreze aici.
Al doilea aspect care cred că nu s-a făcut suficient şi s-a renunţat aşa cu mare uşurinţă e investiţia asta mare făcută în Roşia Montană şi la Zlatna. Aici lucrau 5.000 de oameni, din câte ştiu eu în perioada respectivă producţia de cupru a României era în jur de 2.500-2.600 tone, iar ca să satisfacă nevoile electronice, electrotehnice ale industriei, era nevoie cam de 5.000-5.500 tone de cupru. Diferenţa asta de la două mii-două mii şi ceva trebuia s-o acopere Zlatna şi Abrudul. S-au cheltuit bani, energie, muncă, şi în momentul când ajunsesem să începem să producem s-a produs evenimentul, schimbările politice au intervenit, ca să aflu acum, să văd cu ochii mei că pe aceste locuri s-a lichidat.
Deci ne-am pus în situaţia ca nevoile României - pentru că există aceste nevoi de cupru, de neferoase - să le aduci din import, şi pentru asta îţi trebuie valută.
E păcat! Pe de-o parte s-a pierdut forţă de muncă, unde lucrau mii de oameni, pe de altă parte trebuie să faci efortul financiar să poţi să aduci produsele de afară pentru nevoile industriei, în care văd în Alba în loc să progreseze a dat înapoi. Şi e păcat! De treaba asta nu sunt de vină numai cei localnici, pentru că aici e o chestiune mult mai complicată: trebuia poate de la nivel central să fie o concepţie a dezvoltării mergând în continuare - privatizare, dezvoltare, modernizare - dar să nu renunţi la ceva care s-a făcut. S-au făcut eforturi mari, au muncit oameni, mii, sute de mii de oameni ca să aducă o activitate economică la un nivel superior şi, iată, constaţi c-ai dat înapoi. Trebuie s-o iei, şi sunt convins că probabil şi oamenii şi forţa tehnică şi morală şi oamenii cu pregătirea lor, în timp, dar va mai dura, în timp va trebui să se facă ceva să se acopere aceste goluri care cândva erau pline cu ceva şi ne bucuram de ele.

-Care este proiectul pe care l-aţi realizat în acea perioadă şi care vă mulţumeşte cel mai mult?

-În primul rând e canalizarea din municipiul Alba Iulia. Canalul colector care tranversa Alba de la Nord la Sud era subdimensionat şi nu putea să preia toată apa de la blocurile şi construcţiile noi. A fost o construcţie pe care nu gândeam şi n-am crezut, numai eforul constructorului - a lui Bolog, care era director la întreprinderea respectivă (n.a. - Întreprinderea Judeţeană de Construcţii Montaj Alba), ca-n 6 luni să faci o conductă mai largă de 1m pe o distanţă de 1 km. Asta a fost o mare satisfacţie a mea pentru că am reuşit să dăm o perspectivă în construcţiile de locuinţe.
În al doilea rând aici în Alba era un părculeţ Sus în Cetate - adică n-aş putea spune parc - un spaţiu verde, în care primăvara, vara vedeam cum păşteau oile, caii, iar oamenii se aşezau pe pături, sărbătoreau fie 1 Mai, fie alte sărbători de primăvară. Am reuşit cu sprijinul oamenilor de aici, a constructorilor, să facem un parc care acum e o mândrie a oraşului. Şi la timpul respectiv, după calculele făcute, costa 10.000.000 de lei. Cu sprijinul constructorilor s-a reuşit ca noi să-l facem cam cu 20-25% mai ieftin decât era proiectul iniţial.
Şi mă bucur acum când merg în Cetate şi văd că oamenii se plimbă într-un parc în care e un telefon, o cişmea, e un trandafir, nişte bănci, pot să se recreeze, pot să se plimbe.
O altă bucurie a mea în perioada în care am lucrat aci a fost investiţia asta mare de la Abrud şi de la Zlatna. Eu cred că 70-80% din timpul meu de muncă l-am petrecut pe şantier, împreună cu constructorii, proiectanţii, cu oamenii care lucrau în domeniul instalaţiilor electronice, electrotehnice, şi aveam marea bucurie să asist la acest moment când Alba va reuşi să dea 2.000 de tone de cupru, producţia de care avea nevoie România. Păcat, s-a investit atâţia bani şi acum e pe nivel zero.
Şi mai sunt şi alte începuturi: fabrica, spitalul din Câmpeni, fabrica de bere care n-am reuşit-o s-o termin din Câmpeni, întreprinderea de tricotaje din Câmpeni, combinatele astea de dezvoltare, de mobilă, care au cunoscut o modernizare şi o dezvoltare.
Şi în perioada aia, cu toate că Alba nu e o zonă agricolă dezvoltată, nu e un pământ cu o fertilitate asemănătoare zonelor din sudul ţării, marea satisfacţie a mea a fost că în anul 1996 Alba a fost pe locul 2 la producţia de grâu din România - nu la producţiile exagerate care se cereau de la Centru, la producţiile reale: primul loc a fost Ialomiţa, pe locul 2 judeţul Alba.


Interviu apărut în ziarul Informaţia de Alba în februarie 2008, realizat de Iulian Brok     


Prim-secretarii PCR Alba:
1968-1978 George Homoştean
1978-1984 Nicolae Hurbean
1984-1989 Ion Savu. 


 

Taguri: interviu, Ion Savu, ultimul, prim-secretar, PCR, Alba, 1989

Ratari

Criticisme (0)

Criticati si dumneavoastra

*
*
<Campurile marcate cu * sunt obligatorii>