#455
Revista de stiri, cultura si umor...
 
Informarea este importanta,
dar amuzamentul este sanatos!
 
Articolul anterior    

PUTEREA EXEMPLULUI

Revista nr. 131 | 27-04-2012 | Gabriela Morar

Intră pofesoara la oră, dar elevii fac grevă, au lozinci:

-    « Noi nu mai învăţăm! / Noi vrem să ne culcăm! / La şcoală când venim / Noi vrem să dormim! »,  « Noi vrem să dormim / Noi, miniştri vrem să fim! »
-    Copii, pentru a ajunge mari oameni politici, trebuie să citiţi mult, spune d-na profesoară.
-    «  Nici o carte nu citim / Noi,  deputaţi  vrem să fim! »
-    Dacă nu citiţi, va trebui să depuneţi efort fizic. Să munciţi din greu.
-    « Noi nu vrem să muncim / Noi nu vrem să citim / Noi, demnitari vrem să fim / Noi, vrem bine să trăim! »
-    Copii, aşa nu se poate! Hai să renunţăm la grevă şi să discutăm, să negociem…
-    Suntem de acord să discutăm. Mama a zis că în ţara asta nu dă nimeni doi bani pe oamenii inteligenţi, şi că cu cât eşti o nulitate mai mare, cu atât vei fi luat în seamă mai mult, de toţi, şi statul va investi mult în tine. Cică, pentru a te integra. Dar, zice mama, în timp ce integrăm nulităţi, celor valoroşi le spunem să plece din ţară, dacă nu le convine. Atunci, de ce să mai învăţăm?
-     Întotdeauna cei mici iau exemplu de la cei mari. Asta facem şi noi. Vrem să devenim nulităţi, să nu ştim să spunem nici măcar o frază fără a face greşeli, dar să avem funcţii importante!
-    Vrem şi noi să fim nulităţi din astea, nu nulităţi, cum le zice, personulit…, personalităţi din astea, care nu ştiu să facă acordul subiectului cu predicatul, dar au multe "succesuri".
-    Vrem să uităm de acordul subiectului cu predicatul!
-    Ce acord au semnat ăştia doi? întreabă un elev chiulangiu, poreclit Deputatul.
-    Cine?
-    Subiectul şi predicatul. Şi cine sunt ăştia?
-    Afli tu când ajungi în Parlament!
-    Apropo de acordul dintre "ăştia doi", vrem să putem spune, fără să primim notă mică: "Parlamentarii doarme la serviciu ."
-    Sau "Ăştia e şi hoţi, şi proşti", cum a zis un nene primar.
-    Tot nenea primar a zis că "Ăştia e atât de proşti, că nici să fure nu ştie".
-    Acum “ştie”!
-    Poate i-a învăţat nenea primar.
-    Şi mai vrem să nu ni se facă observaţii fiindcă nu ştim cu câţi "i" se scriu unele cuvinte pe care le folosim zilnic! Şi vrem să avem "succesuri"!
-    Succese, copii!
-    Vrem să putem folosi cuvinte a căror înţeles nu-l cunoaştem, fără ca cineva să ne facă observaţii.
-    Vrem să nu ni se mai atragă atenţia atunci când credem că  "a cita"  e sinonim cu  "a parafraza" . Şi demnitarii cred la fel!
-    Dar nu cred bine.
-    Şi vrem norocuri!
-    Noroace, mă. Nu-i bine. Oare care este pluralul cuvântului "noroc"? Un noroc, doi noroci… .
-    Vrem să decidem soarta ţării!
-    Parcă ziceaţi că vreţi să fiţi nulităţi, zice d-na profesoară.
-    Tocmai!
-    Tata a zis că: "Bine poţi să trăieşti / Dacă furi şi nu munceşti. / Şi nici vreo carte nu citeşti!"
-     « Vrem şi noi să dormim / Vrem şi noi să nu muncim / Vrem şi noi să chiulim / Vrem, bine să trăim! / Vrem demnitari să fim! »
-    Voi ştiţi ce înseamnă să fiţi "demnitari"? 
-    Da, demni şi tari.
-    Adică?
-    Adică să ai demnitate şi tărie! Când dormi în Parlament, să dormi cu demnitate. Să sforăi!
-    Să sforăi?!
-    Normal, trebuie să sforăi, ca să nu-ţi faci de ruşine colegii.
-    Şi, de asemenea, trebuie să ai tărie! Când nu vrei să-ţi recunoşti hoţiile, pardon, greşelile, s-o faci cu tărie! Să ştii să minţi cu mult tupeu, încât să crezi şi tu ce spui! Asta înseamnă să fii demnitar! Demn şi tare!
-    Noi ne-am împărţit în două găşti: gaşca miniştrilor şi gaşca parlamentarilor. Din gaşca miniştrilor face parte Neluţu, pe care l-aţi…
-  Spun eu. M-aţi ascultat acum două săptămâni, şi n-am ştiut nimic, dar luând exemplu de la un nene ministru, am zis: « Nu ştiu, n-am discutat. ». Dvs. v-aţi enervat, aţi spus că s-a discutat şi mi-aţi dat nota 4. Nenea ministru n-a luat nota 4! Nu-i corect!
-    Tot din gaşca miniştrilor face parte Onuţa şi Dănuţ.
-    Acum două zile, l-aţi ascultat pe colegul meu de bancă, Dănuţ, care nu a ştiut lecţia, iar eu mi-am amintit de un alt nene ministru, care nu ştia ce să vorbească, iar o colegă îi şoptea. Atunci i-am şoptit şi eu lui Dănuţ, iar dvs. ne-aţi dat nota 2, la amândoi. Dar domnilor demnitari  nu le-a dat nimenea nota 2. Nu-i corect!
-    De premier ar fi foarte bun Confuzilă, căci el tot timpul confundă binele cu răul. Despre albinele din flori a zis: "Ăştia sunt nişte paraziţi foarte leneşi, care consumă zi şi noapte şi nu produc nimic." "Cum să fie leneşe albinele?! Ele muncesc toată ziua!", am încercat eu zadarnic să-l luminez la cap. "Nu sunt albine, sunt paraziţi." "Sunt albine, culeg polen, produc miere, polenizează florile!" "Nu-i adevărat. Sunt păduchi de flori." Iar despre puricii din blăniţa lui Azorel, a zis: "Uite ce albine hărnicuţe!" "Care albine hărnicuţe?! Sunt puricii lui Azorel!" "Nu-i adevărat, sunt nişte fiinţe minunate, foarte harnice." Confuzilă e foarte bun de premier, dacă face confuzie între albine şi paraziţi.
-    Cât tupeu! Să spună despre albine că sunt leneşe!
-    Doar nu te aşteptai să zică despre purici că sunt paraziţi! Ştii cum se spune: "corb la corb, nu-i scoate ochii."
-    Nici parazit, la parazit.
-    Şi mai are o "calitate": nu-şi recunoaşte niciodată greşelile. Confuzilă, prim-ministru să te faci!
-    Iar Măciuca, scuze, Măriuca, ar fi foarte bună de consilier al primului ministru, pentru că şi ea, la fel ca şi Confuzilă, confundă binele cu răul. A numit şoarecii, "furnicuţe": "Minunate furnicuţe, ce adunătoare sunt ele, cum adună ele bob cu bob! Hărnicuţele, muncesc toată ziua!"
-    Mai ales noaptea!
-    Cam uriaşe "furnicuţele " astea!
-    Şi foarte păguboase! Şi aducătoare de microbi!
-    Ce zicea că adună? Bob cu boc?
-    Boc cu boc. Adică, nu. Bob cu bob. De grâu. E meniul preferat al şoarecilor.
-    Să faci confuzie între şoareci şi furnici! Măriuca, tu, consilier de premier să te faci!
-    Eu zic că şi Mitică ar fi un bun premier, căci nu îşi recunoaşte greşelile, dă vina tot timpul pe alţii pentru nepriceperea lui, îşi atribuie meritele altora…
-    Şi mai are o mare pasiune necesară unui premier: pasiunea de a tăia panglici.
-    Ce panglici am tăiat eu?!
-    Panglicile din codiţele Lenuţei.
-    Alea erau panglici?!
-    Te prefaci că nu ştii?
-    Păi nu ziceai că sunt bun de premier? E şi asta o condiţie: să ai demnitatea şi tăria de a recunoaşte numai ceea ce îţi convine.
-    Cu aşa "demnitate şi tărie ", poţi fi şi preşedinte. Dar să revenim la panglici. Când a venit Lenuţa pentru prima dată cu panglici în codiţe, tu ai zis că vrei să-i inaugurezi panglicile, c-ai văzut tu cum face domn’ premier. Şi le-ai tăiat.
-    Am tăiat panglici, dar ca premier voi şti să tai multe altele: salariile, concediile, drepturile de toate felurile. Dar voi începe cu tăiatul ierbii.
-    Şi vei sfârşi prin a tăia frunză la câini.
-    Iar acum, să-l cunoaştem pe cel mai potrivit pentru a fi preşedinte. Acesta este colegul T.B.
-    T.B. înseamnă Tiran Beţiv?
-    Muşcă-ţi limba! Dacă te aude directorul te exmatriculează! Şi mai încetaţi cu aluziile astea! Căci, dacă află Cineva, o păţiţi! spune şeful clasei.
-    Domnule coleg, dar tu la Cine faci aluzie?
-    La nimenea. Să-l cunoaştem deci, pe T.B. El este Tirănel Beţí (cu accent pe "i"). El ar fi un preşedinte foarte bun, căci ce spune azi, uită mâine. Şi, după numai o zi, se contrazice total. Iar când îi atragi atenţia, spunându-i că numai cu o zi înainte zicea altceva, el se scuză spunând că "am reevaluat situaţia."
-    Acum vă prezint gaşca parlamentarilor. Romică e bun de parlamentar. A furat un pix.
-    Stai liniştit, că mă perfecţionez eu. Nu rămân la nivelul ăsta, deşi mi s-a spus că voi fi exmatriculat dacă mai fur. Şi eu am furat numai un pix, zice Romică. Dar tanti aia, care a furat voturi, n-a păţit nimic, nu a fost exmatriculată! Nu-i corect!
-    Ei, măi Romică, tu nu poţi să te compari cu Romberta!
-    Iar mie, fiindcă am vorbit urât, mi s-a scăzut nota la purtare. Dar şi eu am luat exemplu tot de la domnii miniştri şi parlamentari. Însă lor nu le-a scăzut nimenea nota la purtare! Nu-i corect!
-    Iar eu am adormit odată la oră şi am fost dat afară. Pe nenii parlamentari nu-i dă nimenea afară! Eu nici măcar n-am sforăit! Nu-i corect!
-    Eu am întârziat şi n-am fost primit la teză.
-    Eu am lipsit a dată timp de trei zile, şi d-na dirigintă i-a sunat pe părinţi şi i-a certat. Dar în Parlament nenii ăia lipsesc cu lunile de la serviciu şi nimenea nu-i sună pe părinţi.
-     Iar eu fiindcă am minţit-o o dată pe d-na dirigintă, a zis că nu mă mai crede niciodată. Dar eu am minţit numai o dată! Demnitarii mint în continuu, aşa zice tata.
-    Eu am vorbit în timpul orei, şi m-a ascultat. M-a ascultat la lecţia pe care o preda domn profesor în acel moment, nu la ce vorbeam eu. Mi-a dat nota 3.
-    Eu răsfoiam o revistă porno şi am fost dat afară. Dar în Parlament ai voie să te uiţi şi la filme porno şi nu te dă nimenea afară.
-    Eu am vorbit la telefon şi mi s-a confiscat telefonul.
-    Şi mie la fel pentru că mă jucam pe telefon, la ora de mate. Dacă eşti ministru sau parlamentar, ai voie să le faci pe toate astea!
-    Aşa-i, dar dacă eşti persoană onorabilă, nu. Aşa zice mama.
-    Copii, nu vă mai comparaţi cu miniştri sau cu parlamentarii. Pentru dânşii, regulile sunt altele.
-    Vrem şi noi alte reguli!
-    Pentru aceleaşi fapte, noi primim pedepse, iar ei sunt răsplătiţi!
-    Ei sunt chiar avansaţi! Vrem şi noi să fim răsplătiţi şi nu pedepsiţi, de fiecare dată când facem o faptă rea!
-    Cum adică?! întreabă profesoara uluită.
-    Adică, aşa: ai furat un pix, primeşti un 10 la mate. Te-ai jucat pe telefon, în timpul orei, primeşti un 10 la geografie. Ai vorbit urât, nata 10 la chimie. Ai lipsit o săptămână de la şcoală, nota 10 la fizică! Ai adormit la oră, nota 10 la istorie!
-    Vrem reguli noi! « Noi nu muncim / Noi nu citim / Demnitari vrem să fim / Vrem bine să trăim! »
-    Dacă e democraţie, să fie pentru toată lumea! Nu doar pentru dulăi, ci şi pentru căţei! « Căţeii nu mai vor sclavie / Căţeii vor democraţie! »

Aceasta a fost revolta elevilor.

Apropo de puterea exemplului, sper să nu fie adevărat, dar am auzit că după elevi, urmează să facă şi profesorii asemenea revolte sau cum să le zic? Apoi, medicii, funcţionarii, pensionarii, şomerii, muncitorii.

Şi toţi vor să ceară aceleaşi drepturi pe care le au demnitarii, adică: dreptul de a merge la serviciu numai dacă şi când au chef, dreptul de a dormi la serviciu, dreptul de a fura fără să fie pedepsiţi, dreptul de a băga mâna până la cot în buzunarul oricui, dreptul de a munci la serviciu doar în interesul propriilor afaceri, dreptul de a nu şti să faci nimic legat de atribuţiile de serviciu, dreptul la salarii foarte mari, dreptul de a fi arogant, nepoliticos şi de a da vina, tot timpul, pe alţii pentru propria incompetenţă ş.a.m.d.      (S. 11.12.2010).

 

Schiţă extrasă din volumul "NE MERGE BINE" , autor Gabriela MORAR

Taguri:umor, alesi

Ratari

Criticisme (0)

Criticati si dumneavoastra

*
*
<Campurile marcate cu * sunt obligatorii>