#
Revista de stiri, cultura si umor...
 
Informarea este importanta,
dar amuzamentul este sanatos!
 
Articolul anterior    
Powerlifting la superlativ

Powerlifting la superlativ

Revista nr. 122 | 23-02-2012 | Alexandru Mitchievici


Comunicat de presă

Începem prin a vă saluta si a vă ura o primăvara cât se poate de bună. Apoi continuăm cu o întrebare scurtă dar relevantă: aţi văzut de curând anuarul sportului românesc aferent anului 2010 cel care cuprinde toate performanţele din sportul autohton? Unii veţi zice că da, alţii că nu. Unora le vom spune, altora le vom aduce aminte că în clasamentul privind cluburile sportive, Zamolxis Alba Iulia ocupă locul 3 din peste nouă sute de poziţii, pentru al doilea an consecutiv, clubul fiind depăşit doar de către Steaua şi Dinamo Bucureşti despre a căror palmares nu are rost să mai vorbim. Am vorbi însă despre faptul că cele două cluburi care completează podiumul au zeci de secţii şi mii de sportivi, pe când clubul albaiulian are doar o secţie, cea de powerlifting şi sportivi legitimaţi de ordinul a câteva sute. Locul ocupat pare pentru mulţi chiar o minune însă nu este aşa căci e bine să se înţeleagă odată pentru totdeauna că în viaţa asta adevarată valoare e resursa umană, nu sediile pompoase şi nici logistica superioară care depinde de atâţia şi atâţia factori. Omul dacă e valoros, trece drumul şi prin forţa lucrurilor, împlineşte din nou ceea ce diverşi factori au dărâmat. Locul ocupat în clasament nu reprezintă un simplu fapt statistic aşa cum ar putea fi mulţi tentaţi să creadă, ci manifestarea unei filozofii de viaţă, aceea că sportivii nu sunt doar instrumente de lucru, ci un factor esenţial în obţinerea unui rezultat pe care unii îl numesc spectaculos. Nu e nici un spectacol, nici aplauze şi nici vedetism, e doar muncă repetată obsesiv sub sute de kilograme şi mii de hârtii, căci dacă nu dobori hăţişul birocratic nu are rost să te mai apuci de sport. Ştim că e un paradox, dar la el nu trebuie să răspundă o structură sportivă, ci autorităţile publice locale şi judetene.

Pentru amatorii de statistică locul trei este fără doar şi poate un rezultat incredibil, pentru amatorii de performanţă însă e dovadă de bun simţ, de muncă şi de eficienţă, căci dacă s-ar face raportul între bugetul cheltuit şi medaliile obţinute, mulţi ar vedea că nu e uşor să fi manager bun cu bani puţini şi foarte puţini. Pentru cei care nu ştiu încă, clubul Zamolxis este un club sportiv privat, deci nu consumă anual miliarde de lei din banul public mascând incompetenţa şi lipsa de rezultate în sedii pompoase şi masini scumpe, clubul sportiv Zamolxis este o creaţie din pasiune, nu vreo moştenire grasă ca o vacă bună de muls, lăsată din vremuri demult apuse ca unii să poată să bată câmpii cu graţie. Ceea ce am vrea să se ştie şi credem că e bine să se ştie este legat de faptul că acest clasament arată că se poate face performanţă dacă gândul este la sport şi nu la contabilitate şi că acum la recunoaşterea performanţei rămânem cu picioarele pe pământ, căci abia acum începem să vorbim cu voce tare.

Pentru aceiaşi amatori de statistică în clasamentul aferent federaţiilor naţionale, FRP ocupă locul 8, după ce anul trecut eram pe locul 10,  depăşind federaţii sportive cu mare tradiţie în sporturile pe care le reprezintă, demonstrând odată în plus că suntem un fenomen în continuă creştere şi că povestea acestui sport merge mai departe şi este spusă atât de către sportivii tineri cât şi de către cei mai în vârstă.

Ştiti povestea contelui de Monte Cristo? Suntem siguri că da şi suntem siguri că persoanele avizate înţeleg de câte ori această federaţie a fost asemeni eroului amintit, de câte ori a trebuit să evadăm din nedreptăţi, invidii, mârşăvii, de câte ori am zâmbit la aceiaşi masă cu cei care s-ar fi bucurat ca acest sport să îşi atingă limita de incompetenţă, puţini ştiu.  Anuarul sportului românesc poate fi privit doar ca un clasament dacă cineva vrea asta, însă mai poate fi privit şi ca o declaraţie de competenţă în sport, atât cât a mai ramas el într-o ţară în care cluburile de stat se restructurează lăsând zeci de sportivi şi antrenori să se antreneze unde pot, aşa, din pasiune.

Concluzia noastră e simplă şi nu lasă loc de interpretare, 2009 a fost un an bun, iar 2010 un an şi mai bun pentru powerlifting (despre 2011 e de prisos să mai spunem ceva) un sport care pentru anii care vin va fi unul reprezentativ şi asta nu ca act de răzbunare ca în povestea invocată anterior, ci ca act normal obţinut prin muncă şi valoare. Dincolo de anuare sunt oameni care cred în ceea ce fac şi la capitolul credinţă nu se prea pot face anuare şi nici clasamente. Dincolo de anuare sunt sute şi sute de antrenamente şi mii de speranţe pentru care nu se fac anuare. Powerliftingul a ajuns fără îndoială la un nivel de excelenţă dintr-un motiv simplu, pentru noi nu există altă cale, căci dacă există se ocupă altcineva de acest lucru.

Mulţumim în mod deosebit pentu sprijin: A.N.S.T., Roşia Montană Gold Corporation, Kronospan Sebeş.

Federaţia Română de Powerlifting



 

Taguri: powerlifting, superlativ, Zamolxis, club, anuarul, sportiv, ANST, Alba Iulia, Steaua, Dinamo, FRP

Ratari

Criticisme (0)

Criticati si dumneavoastra

*
*
<Campurile marcate cu * sunt obligatorii>