#451
Revista de stiri, cultura si umor...
 
Informarea este importanta,
dar amuzamentul este sanatos!
 
Articolul anterior    
Povestea statuetei lui Liber Pater de la Apulum spusa de arheologul clujean Alexandru Diaconescu

Povestea statuetei lui Liber Pater de la Apulum spusa de arheologul clujean Alexandru Diaconescu

Revista nr. 116 | 10-01-2012 | Alexandru Mitchievici


La Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia a avut loc debutatul proiectului „Exponatul lunii”, prilej pentru prezentarea unor piese reprezentative, foarte valoroase, din colecţiile instituţiei.

Prima piesă din acest proiect expoziţional a fost prezenată marţi, 10 ianuarie 2012: este vorba de o statuetă care îl înfăţişează pe Liber Pater, un zeu foarte apreciat de către coloniştii romani din Dacia. Liber Pater era echivalentul roman al lui Dionysos din mitologia grecească: Liber Pater era zeul viţei de vie, al vinului şi beţiei, al fertilităţii, rodniciei şi libertăţii. Statueta are 57 cm înălţime, fiind realizată dintr-un singur bloc de piatră: membrele nu au fost adăugate ulterior, ceea ce demonstrează valoarea meşterului cioplitor. Această piesă care îl înfăţişează pe Liber Pater, având alături un mic zeul Pan şi o panteră, este estimată de arheologul Alexandru Diaconescu la peste 100.000 euro. „Ne găsim în faţa unei piese culte. Aici avem un produs al artizanatului superior care se adresa unui public cunoscător”, spune conf. dr. univ. Alexandru Diaconescu.

Povestea descoperirii lui Liber Pater a fost făcută de unul din arheologii din echipa care a cercetat la Partoş (Colonia Aurelia Apulensis), Alexandru Diaconescu din Cluj.

Statueta lui Liber Pater de la Partoş a fost descoperită în data de 1 octombrie 1989, în ultima zi de săpătură a acelui şantier arheologic, o zi friguroasă, cu ploaie măruntă: pe şantier se mai aflau doar doi arheologi, clujenii Alexandru Diaconescu şi Marius Oprea. Ioan Piso şi Coriolan Opreanu plecaseră deja la Cluj. Diaconescu şi Marius Oprea erau ajutaţi în munca lor, erau însoţiţi de câţiva militari. Proaspăt angajat la Institutul din Cluj, arheologul Alexandru Diaconescu a făcut o limbaţie - un ceremonial mistic asemenea celor făcute de romani: „Era interzis pe vremea comuniştilor să faci libaţii, chestii din ăstea mistice. Mai făcusem o limbaţie la Sarmizegetusa chiar am descoperit chiar intrarea în forum. Şi am făcut eu o ceremonie cu un cearceaf. Urma să facem ultimele secţiuni să vedem latura de vest a oraşului antic; nu mai era mare lucru de făcut, dar distracţie am simţit că e nevoie: aşa era moralul de scăzut la toată lumea, ploua mărunt şi era frig. Am dat cu vin pe acolo, am făcut tot ceremonialul pe care îl fac romanii la o inauguratio şi am trasat secţiunile, am început să lucrăm şi după o oră un soldat apare cu un relief. După două minute, un alt soldat scoate un fragment, apoi alt fragment: erau 7 statui, toate sparte. Noi nu căutăm nimic; nu voiam să găsim decât şanţul de vest al oraşului, şi când colo, statuete. Până după-masă am reuşit să scoatem statuetele, am găsit altarul răsturnat, statuetele în jurul lui. Şi în fine s-a încheiat totul şi am venit împreună cu Marius Oprea la Hotelul Militar, fiecare avea două statuete în braţe. A fost cea mai frumoasă zi a mea ca arheolog: ziua când am fost căutător de comori, când n-am fost arheolog”.

Alexandru Diaconescu: „Este cea mai importantă statuetă din Dacia romană, nu fiindcă am găsit-o eu, ci efectiv pentru că o piesă de o calitate remarcabilă. Conform analizelor petrografice detaliate de către Boden Institute din Viena (Austria), această statuie a fost cioplită în marmură de Aphyon, în centrul Asiei Mici, în Frigia, unde era un mare atelier de sculptură şi unde tradiţia artei clasice era încă vie la începutul sec. II. Statuia a fost probabil cioplită în epoca lui Hadrian, deci la începutul epocii antonine, după anumite caracteristici. Ulterior a ajuns în Dacia, în sanctuarul lui Liber Pater din Colonia Aurelia Apulensis (Partoş) în cursul sec. III. Sanctuarul a funcţionat în cursul sec. III şi după abandonarea sanctuarului, sanctuarul a fost vandalizat de creştini, probabil în sec. III (sau la începutul secolului IV). Probabil era într-o grădină această statuetă, expusă într-o firidă.

Avea o placă şi un altar de piatră; au fost în total vreo 7 statuete care au fost efectiv zdrobite. Acestă piesă a fost zdrobită în 34 de fragmente - 10 fragmente importante şi restul mărunte. Era prinsă cu 3 ştifturi în partea de jos. A fost smulsă de pe postament şi lovită chiar la baza nasului (buza superioară nu a mai putut fi restaurată). Colega Doina Boroş de la Cluj şi prof. Korodi au reuşit să facă restaurarea. Un an de zile a durat restaurarea acestei piese. Avea o depunere calcaroasă specifică acestei zone, şi după ce au reuşit să cureţe piesa în mod special, au asamblat-o şi a ajuns în această formă şi, normal, am donat-o muzeului din Alba Iulia”.

 

Taguri: povestea, statueta, Liber Pater, Apulum, Partos, spusa, arheolog, Cluj, Alexandru Diaconescu

Ratari

Criticisme (0)

Criticati si dumneavoastra

*
*
<Campurile marcate cu * sunt obligatorii>